Despre răspunsul Ministerului Economiei la punctul 7 al instrucțiunii

Nu mai știu ce să fac astfel încât să ma fac mai bine înțeles. Aceasta pentru că, cel puțin până acum nimeni nu mi-a desființat argumentele.

Mă gîndesc că lucrurile ar fi mai bine înțelese dacă persoana interesată ar avea totul la îndemână, respectiv textul instrucțiunii, parerea mea, opinia Ministerului Economiei și la sfarșit părerea mea despre opinia Ministerului Economiei. 
Rămâne doar ca cei interesați să judece singuri.   

Pct. 7 al instrucțiunii are următorul conținut (citat cu erori cu tot):

”Având în vedere necesitatea sprijinirii solicitanților, în conditiile crizei economice actuale, OSIM poate să acorde unele amânări Ia plata taxelor, dar fără prelungirea termenelor de examinarea și luarea unei hotărâri privind CIM, tinând cont de prevederile art 22 (5) din Lege. În toate situațiile, nu se va putea lua o hotarare fără plata taxelor restante pentru care s-a acordat amânarea.

În procedura de examinare de fond a unei CIM, înainte de luarea unel hotârâri, Ia împlinirea termenului de 6 luni sau de 3 luni in situatia examinarii cu urgenta, prima verificare se va face cu privire Ia existența plății taxelor legal prevăzute, funcție de care,dacă este cazul, se continuă examinarea de fond. În lipsa dovezii de plata a taxei de examinare la dosarul CIM, procedura de examinare fond nu se efectuează. Examinatorul de fond al CIM, poate notifica solicitantului cu 30 de zile înainte de împlinirea termenului legal de examinare, că acesta are obligația, cf. OG.41/98, să achite taxa de examinare de fond a CIM, în caz contrar aceasta urmând a fi respinsă.”

Părerea mea:

Acest text intervine peste niște prevederi legale foarte clare cu privire la plata taxei de examinare. Este vorba de prevederile art. 14 din lege care acordă solicitantului un termen de 3 luni de la depunerea cererii pentru comunicarea dovezii plății taxei de examinare. Existența taxei de înregistrare în acest articol reprezinta o dovadă a necorelării prevederilor între legea nouă și legea veche, în legea nouă taxa de înregistrare, în formularea “taxa de depunere”, este cerută chiar la depunerea cererii, fiind condiție de depozit, ca și taxa de publicare (a se vedea art. 9 din lege). De asemenea, mai este vorba despre prevederile art. 16 (3) din lege care stabilește posibilitatea prelungirii termenului de plată a taxei de examinare cu două luni, fiind singura posibilitate legală de “amânare” la plata taxei de examinare. Aici trebuie amintite prevederile art. 1 și art. 36 (1)  din O.G. nr. 41/1998, republicată, privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale și regimul de utilizare al acestora, reglementari care interzic efectuarea procedurilor fără plata taxelor legale. Mai trebuie precizat faptul că, chiar dacă contravențiile prevăzute de art. 36(1) din O.G. nr. 41/1998, republicată, rezultate din aplicarea instrucțiunii de mai bine de un an de zile, nu sunt constatate prin inacțiunea persoanei prevăzute de lege să o facă, aceasta nu înseamnă ca aceste contravenții nu există.

Textul pct. 7 al instrucțiunii are prevederi neclare și contradictorii. Se spune: În procedura de examinare de fond a unei CIM, înainte de luarea unel hotârâri, Ia împlinirea termenului de 6 luni sau de 3 luni in situatia examinarii cu urgenta, prima verificare se va face cu privire Ia existența plății taxelor legal prevăzute, funcție de care,dacă este cazul, se continuă examinarea de fond. Cu alte cuvinte, procedura de examinare se efectuează indiferent dacă există sau nu dovada de plată a taxei legale respective, iar existența ei este verificată înainte de luarea unei hotărâri, deci în final. Acest fapt contravine art. 1 din O.G. nr. 41/1998. În contradicție cu textul citat este următoarea teză a pct. 7 al instrucțiunii: În lipsa dovezii de plată a taxei de examinare la dosarul CIM, procedura de examinare fond nu se efectuează. Acest text este conform legii însă contrazis de cel dinainte, conform căruia examinarea se efectuează fără existența dovezii de plată a taxei de examinare. De fapt intenția autorilor a fost de a obliga examinatorii la efectuarea procedurii de examinare fără existența dovezii de plată a taxei de examinare la dosarul cererii de înregistrare marcă. Acest fapt este confirmat de următoarea teză a pct. 7 și de conținutul pct. 6 al instrucțiunii în care se spune: - Transmiterea în ,,Examinarea de fond” a cererii de înegistrare marcă, imediat după  publicarea electronică, fără a fi condiționată de existenta dovezii de plată a taxei pentru efectuarea procedurii de examinare la dosarul CIM.

Pct .7 al instrucțiunii are o teză finală în care se stabileste faptul ca: Examinatorul de fond al CIM, poate notifica solicitantului cu 30 de zile înainte de împlinirea termenului legal de examinare, că acesta are obligația, cf. OG.41/98, să achite taxa de examinare de fond a CIM, în caz contrar aceasta urmând a fi respinsă. Aceasta prevedere nu își are niciun suport nici în lege, nici în regulament și comportă timp și bani consumați inutil deoarece momentul acestei  

re-notificari a solicitantului este oricum în afara termenelor legale pentru achitatea acestei taxe.

Opinia Ministerului Economiei

Cu referire la punctul 7 din Instrucţiuni

Datorită crizei economice, OSIM a apreciat necesară păsuirea operatorilor economici de la plata taxei aferentă examinării de fond. Apreciem că nu este contradicţie între tezele din Instrucţiuni menţionate deoarece prima teza citată se referă la plata taxelor, altele decât cele aferente examinării de fond,   urmând ca taxa de examinare de fond  să fie achitată integral la momentul luării deciziei privind cerea de examinare de fond.

Comentariul meu:

Dacă OSIM, în mărinimia lui fără margini, poate să facă ce dorește cu taxele stabilite de lege în domeniul protecției proprietății industriale, să ne răspundă domnii sau doamnele consilier de la Ministerul Economiei, care au elaborat răspunsul în cauză, cum apreciază faptul că, pentru a nu aplica prevederile art. III din Legea nr. 66/2010, OSIM a fost nevoit să solicite Guvernului ordonanțe de urgență pentru a reglementa amânarea aplicării prevederii legale amintite, ceea ce însemna tot "păsuirea operatorilor economici"? 

Răspunsul este simplu: unde-i lege, nu-i tocmeală!

Credința mea este că cei care au elaborat acest răspuns nu au citit cu atenție nici textul instrucțiunii, nici argumentele mele din analiza trimisă Domnului Ministru, dar nici prevederile legale aferente. Poate ar fi observat că o cerere de înregistrare marcă este respinsă dacă taxa de examinare nu este achitată în termen de trei luni de la depunere. Această respingere "pe taxe" poate fi evitată dacă se solicită și se aprobă o ultimă prelungire de două luni. 
Având în vedere aceste prevederi foarte clare ale legii, nici nu se poate pune problema plății taxei de examinare la momentul luării deciziei din două motive: 1) momentul luării deciziei este ulterior ultimului termen de plată a taxei de examinare și, pe cale de consecință, cererea respectivă trebuia să fie deja respinsă dacă taxa respectivă nu era achitată, și 2) OSIM nu are dreptul să execute proceduri fără plata taxei legale. Cum aceste două aspecte esențiale pentru întreaga problematică a punctului 7 din instrucțiune, nu sunt comentate în răspunsul ministerului, nu-mi rămâne decât să cred că răspunsul este superficial elaborat.
Un pic de profunzime în studierea prevederilor legale privind taxele ar fi scos la iveala importanta achitării lor cu respectarea termenelor legal prevăzute. Revin la arbitrariul introdus de Instrucțiunea de serviciu nr. 5/2012 și la daunele care se vor face simțite încă mulți ani de-acum încolo. Cine va raspunde pentru mărcile anulate în instanță pentru neplata, la termenele legale, a taxelor prevăzute de lege, din cauza unei efemere prevederi dintr-o instrucțiune de serviciu? OSIM? Semnatarii instrucțiunii? Când va fi cazul cineva va decide. Și altcineva se va supune.