Despre răspunsul Ministerului Economiei la punctele 14 și 16 ale instrucțiunii

Din ciclul:
Țara în care funcționarii fac legea sau ce se întâmplă în OSIM și nu vede nimeni, nici măcar cine ar trebui!

Astazi despre punctele 14 și 16 ale Instrucțiunii de serviciu nr. 5/2012 

Pct. 14 din instrucțiune conține următorul text (citat cu erori cu tot):
”În cazul formulării unei opoziții la inregistrarea unei mărci, aceasta va fi analizata fără a fi condiționată de plata taxelor de examinare a CIM, urmand ca solutionarea opozitiei sa se faca în termenul legal.
Toate procedurile vor fi efectuate în termenele legal stabilite, de regula in termen de maximum 6 luni de Ia publicarea DNR, astfel ca in examinare deciziile privind CIM să fie luate cu celeritate.”

Pct. 16 din instrucțiune are următorul conținut (citat cu erori cu tot):
”În situația depunerii unei sau mai multor opozitii, privind aceeași CIM, vor fi avute in vedere urmatoarele principii: 
a) -In cazul in care la o CIM sunt inregistrate mai multe opozitii se solutionează fiecare opozitie in parte, în ordinea cronologică a formulării acestora și se va emite un Aviz pentru fiecare opoziție soluționată.
b) -In cazul in care Ia o CIM sunt inregistrate mai multe opozitii, se solutioneaza fiecare opozitie in parte, fara a considera ca, la admiterea uneia, celelalte ramîn fără obiect.
c) -Avizele privind soluționarea unor opoziții formulate cu privire la aceeașì CIM, se transmit examinatorului de fond. Decizia privind CIM, va menționa expres avizele emise privind fiecare opozitie in parte și va fi motivată temeinic și complet.”

Părerea mea despre punctele 14 și 16 ale instrucțiunii, 
inclusă în analiza trimisă în atenția Domnului Ministru:

Este adevarat că pe această chestiune îngustă, respectiv momentul când se începe examinarea unei opoziții depusă împotriva unei cereri de înregistrare marcă, nu exista prevederi legale exprese. Dar asta nu înseamnă că nu sunt soluții. În nici un caz cea prezentată în prima teză a pct. 14 al instrucțiunii, pentru că această soluție nu face decât să înlesnească frauda în înregistrarea mărcilor și nu respectă în niciun fel spiritul legii.

Va fi mai ușor de înțeles pe un exemplu. Să presupunem ca exista o marcă înregistrată “PREVENT” pentru câteva clase de produse, oarecare. La nivel local această marcă se bucura de un oarecare renume astfel încât atrage atenția nu numai consumatorilor onești, ci și altor “întreprinzători”. Unul dintre aceștia depune o cerere pentru înregistrarea mărcii “PREVENTE” pentru toate cele 45 de clase din Clasificarea Nisa. Costurile acestei operații, conform instrucțiunii, 36 de lei, aceasta însemnând ca cererea este deja publicată și intrată deci în perioada de protecție provizorie, situație în care solicitantul a început deja să notifice supermarketurile unde se vând produsele purtând marca “PREVENT” amenințând comercianții cu acționarea în instanța pentru contrafacere, fapt perfect posibil, conform art. 37 din lege. Conform instrucțiunii, OSIM nu va respinge aceasta cerere pentru ca nu este identitate nici de semne, PREVENT – PREVENTE, nici de produse sau servicii. Rămâne deci calea opoziției pentru care titularul mărcii anterioare trebuie să plătească 4.968 lei (a se vedea OG nr. 41/1998, republicată, anexa 4, pct. 13), adica exact de 138 de ori mai mult decât a plătit “întreprinzătorul” pentru a crea această situație. Și acum vin prevederile pct. 10 din instrucțiune care obligă examinatorul să analizeze opoziția fără sa aștepte ca “intreprinzătorul” să achite taxa de examinare. Rezultatul: titularul mărcii anterior înregistrate pierde 4.968 lei (nu mai discutam de onorariul consilierului) chiar dacă cererea de înregistrare a mărcii “PREVENTE” va fi respinsă pentru neplata taxei de examinare. La o ”propunere binevoitoare” de 3.000 de lei contra retragerii cererii de înregistrare marcă, deci eliminarea cheltuielilor cu opoziția (taxa plus onorariu consilier), oare ce va face titularul mărcii anterior înregistrate? Acest scenariu nu l-am inventat, el s-a întâmplat.

Soluția logică, normală, în spiritul legii nu este nici pe departe cea dată de pct. 10 din instrucțiune. Legea are în vedere, în procedura de opoziție, două părți egale în drepturi, iar aceste drepturi trebuie sa fie VALIDE, dreptul anterior opus și cererea de înregistrare marcă. Pe baza principiului simetriei, dacă opoziția poate fi suspendată până când dreptul anterior invocat devine valid (a se vedea art. 20 (3) din lege), așa trebuie să se întample și cu cererea de înregistrare marcă, iar analiza opoziției nu trebuie să înceapă decât dacă este achitată taxa de examinare, caz în care cererea de înregistrare marcă devine un drept valid, parte a procedurii de opoziție. Revenind la exemplul anterior, dacă cererea de înregistrare a mărcii “PREVENTE” a fost depusă cu bună credință atunci “întreprinzătorul” ar trebui să achite taxa de examinare în suma de 8.316 lei (a se vedea OG nr. 41/1998, republicata, anexa 4, pct. 3). Probabil că declarația din formularul cererii de înregistrare, la care îl obligă pct. 17 in instrucțiune, îl va determina să o facă!!!

Și aceste “principii” conținute de pct. 16 din instrucțiune sunt ilegale în aceeași măsură în care sunt și prevederile conținute de pct. 14 din instrucțiune. Din nou nu se înțelege că părțile, într-o procedură de opoziție, trebuie sa fie egale și invocând drepturi valide. AMBELE! Ori dacă prima opoziție este soluționată în favoarea oponentului, iar cererea de marcă este respinsă în totalitate, atunci una din părțile implicate în cea de-a doua opoziție deține un drept incert și, conform principiului simetriei, aceasta trebuie suspendată până când decizia primei opoziții rămâne definitivă. Abia atunci se poate decide în cealaltă opoziție. Și da, dacă soluția este confirmată în final, cealaltă opoziție rămâne fără obiect și taxa trebuie returnată respectivului oponent. Ori, instrucțiunea, și în acest pct. 16, încalcă spiritul legii, impune o muncă inutilă și defavorizează în continuare titularii mărcilor anterior înregistrate.

 Opinia Ministerului Economiei:

Cu privire la punctele 14 si 16 din Instrucţiuni

Oponenţii la înregistrarea unei mărci plătesc OSIM o taxă de opoziţie prevăzută de OG nr. 41/1998, prin urmare OSIM  are datoria analizării opoziţiilor în interiorul perioadei de 6 luni aferentă examinării de fond. Totodată punctul 14 din Instrucţiuni nu implică elemente contrare legii (cu atât mai mult cu cât  nu există ‘’prevederi legale exprese’’), ci aduce clarificări.

Comentariul meu la opinia Ministerului Economiei:

Am curajul să afirm că cei care au elaborat răspunsul Ministerului Economiei la sesizarea mea privind ilegalitățile introduse în examinarea cererilor de înregistrare marcă de către  Instrucțiunea de serviciu nr. 5/2012 fie au luat salariul degeaba pentru aceasta sarcina de serviciu, pentru ca din textul aferent primit nu reiese faptul că au întreprins o minimă documentare în speță, fie nivelul de competență în domeniu proprietății industriale este mult sub cel cerut pentru executarea optimă a unei asemenea sarcini de serviciu. Este posibil să mai existe însă o situație, acea recurentă “solidaritate de grup” care a facut ca răspunsul ministerului să preia “cu apa neîncepută” opinia primită de la cei care au elaborat instrucțiunea. Aceasta pentru că recunosc formularea!

Mai clar decât am explicat în cadrul analizei trimisă Domnului Ministru al Economiei, și ignorată de cei ce au elaborat răspunsul în numele Domniei Sale, nu cred că pot explica faptul că, în procedura de opoziție, drepturile comparate trebuie să fie valide ambele. În consecință, o cerere de înregistrare marcă pentru care nu a fost achitată taxa de examinare nu poate intra în procedura de opoziție. Cu siguranță OSIM trebuie să se achite de obligațiile care rezultă din încasarea unor taxe. Numai că OSIM nu poate să irosească banii oponenților numai pentru că așa doresc semnatarii unei instrucțiuni de serviciu, care, fie nu înțeleg prevederile legale, fie doresc expres favorizarea unei anumite categorii de solicitanți de cereri de înregistrare marcă.

Nădejdea mea stă în opinia specialiștilor Primului Ministru al României, și Domnia Sa sesizat în aceeași problemă a ilegalității Instrucțiunii de serviciu nr. 5/2012, dar care întârzie să fie exprimată. Așteptăm, dar între timp Instrucțiunea de serviciu nr. 5/2012 continuă să “strâmbe” examinarea cererilor de înregistrare marcă în România. 

De asemenea, nădejdea mea stă în hotărârea Tribunalului Municipiului București, instanță sesizată și ea cu privire la ilegalitatea aceleiași instrucțiuni de serviciu.

În final cred că este necesar să mai precizez, pentru a fi mai clar, cât se poate de clar, faptul că acest blog, cu toate comentariile pe care eu, Ovidiu Manoel Dinescu, le-am postat aici sunt conforme cu opinia mea privind ilegalitatea Instrucțiunii de serviciu nr. 5/2012 și nu sunt deloc îndreptate împotriva instituției mele OSIM. Drept care, exprimări de genul “ne face greutăți” insinuează o acțiune îndreptată împotriva OSIM, pe care eu o neg cu vehemență, dar denotă și o anumită solidaritate pe care eu o regret profund.