I continue to present you the points 9, 10 and 11 of the "October Instruction".

Point 9 of the instruction contains the following provisions:

In accordance with Article 13 of the implementing regulation, for constituting of the regular filing, the Preliminary Examination Bureau examines the trademarks applications submitted by the national route.

In the preliminary examination procedure, the examiner checks if the object of the trademark application is consistent with the meaning of Article 2 in the trademarks law, namely whether the condition that “the sign which constitutes the trademark  to allow distinguishing the goods or services of one enterprise from those of other enterprises" as an essential function of the trademark.

This checking is made in the Preliminary Examination Bureau, using the identity criteria (not by truncated query) for identical or similar products.

This checking is made in the National Registry, for registered trademarks by the national route, in Romarin for the international trademarks designating Romania (Madrid system) and for the Community trademarks. Checking is not to made on Google.

The result of this checking is mentioned in a Search Report which indicates at least the number of the identical trademark found and its proprietor. The search report is a quality standard imposed by OSIM for processing a trademark application in the preliminary examination.

If, as a result of this checking, is proven the existence of an identical trademark for identical products in the same class or similar products from different classes, registered by national, international, or community route, this will be explicitly mentioned as a warning in the “Regular filing notification and for the awarding of the filing date”, notification which will be accompanied by the “Search Report".

The "Regular filing notification" which contains also a warning of the existence of an identical mark registered accompanied by the “Search Report”   will be communicated to the applicant or to his representative if it has one, and for information to the registered trademark holder.   

With all the convoluted wording of this point, the instruction introduces two procedures which are not provided either by the law or the implementing regulation. Firstly, it is about the documentary research to identify previous registered trademarks, identical. Not only this activity is not required by law, but it is not necessary in the examination process. Instead, it means human resources deployed from activities provided by law and allocated to activities which are not according with the law or the implementing regulation. Secondly, it is about the warning of the applicant and of the owner of the earlier registered trade mark, identified after this arbitrary search introduced by this instruction, holder who, given the database which are checked, can be anywhere in the world. Consequently, and increased expenditure with mail(postal) fees. Based on what? 

Very important to note is the fact that this procedure, in addition to wasting human resources also burdens  the budget OSIM by  increasing of postal costs, as a result of those unnecessary provisions and of a clear misunderstanding of the mechanisms which represent the base of the examination of a trademark application in accordance with legal provisions in force. Also, it should be noted that in the Trademark Division of OSIM, the preliminary examination is performed only formally and, in any case, there is no examination of distinctiveness, as it is suggested in the second paragraph of point 9 of the instruction. The distinctiveness of a trade mark has the headquarter in Article 5 of the trademarks law and is an attribute of substantive examination. It makes but a serious confusion between brand distinctiveness and its availability, but this will be treated in the analysis of point 12.

Point 10 of the instruction has the following content:

After constituting the regular filing, the trademark application is published electronically within seven days, according to the provisions of Article 17 of the trademarks law, chronologically when the deadline is fulfilled (not weekly). Electronic publication will contain, where it is the case, the mention of the identification of an identical earlier trademark.

The electronic publication of a trademark application, under Article 17 of the trademarks law, shall not be subject to the payment of publication fees, given that Law 84/1998, republished, as well as OG 41/1998 - Annex 4, do not provide fees for electronic publication.

If the publication fee is not paid, the regular filing notification will include, under Article 13(5) of the implementation regulation, a warning about the lack of publication fee and a time limit in which it can be paid. According to Article 13(5) of the implementation regulation, in the case that the applicant does not regulate the payment of the fee in the legal period of three months, the trademark application is rejected by the examiner in charge with the specific case.

Due to lack of experience in examining applications for trademark registration and by ignoring basic principles of the law, was reached the first sentence of point 10 of the instruction. In the first two years of applying the law, the publication was made weekly. This meant performing a single publication procedure and issuing only one Official Bulletin of Industrial Property for "Trademark applications" every week. Now, after applying the provisions of instruction, applications are published daily and every day has to be edited an Official Bulletin for the trademark applications published in that specific day. In addition to increasing the volume of work performed, without any advantage to OSIM, applicants or trademark holders, this approach in  publishing trademark applications is a major drawback for anyone interested, without any legal support. Removing of the ex officio examination of relative grounds for refusal means a continuous surveillance of the applications submitted. Where until the “October instruction” this surveillance was required weekly, now it requires a daily surveillance of trademark applications which leads to a substantial increasing of the costs of this activity.

What follows in this point 10 of the instruction is absurd. The law provides clearly, corroborating Article9 and Article17, that a trademark registration application is not published without “the proof of payment of the trademark registration application filing and publishing fee”, which is the condition of the regular filing under Article 9 in the trademarks law. The instruction comes and modifies the law! The instruction imposes  the publication without the fulfilment of legal conditions for regular filing and forces the examiners to perform proceedings without the legal fee being paid, based on the fact that the law and OG 41/1998 does not provide fees for “electronic publication”. The authors of the instruction make the OSIM examiners to break the law, making them punishable for the contravention under Article 36(1) of the OG 41/1998. These authors believe that using a play on words, using “electronic publication” instead of “publication, by electronic means”, as it is in the Article 17 of the trademarks law, the law can be eluded. What is aberrant in the continuation of section 10 in the instruction is that if “the applicant does not regulate the payment of the fee in the legal period of three months, the trademark application is rejected”. In other words, failure to pay the publication fee leads to refusal of trademark registration, but the publication itself (in electronic format) can be made without proof of payment of the publication fee!? In the last sentence of point 10 is invoked Article 13(5) of the implementing regulation, and we can wonder if this regulation was indeed read. The Article 13(5) says essentially that the applicant has three months to fill gaps in the filing and that the filing date is that date on which these items were communicated to OSIM. This provision, in conjunction with Article 17 of the trademarks law, saying that only applications having a regular filing date are published, give the true dimension of illegality of point 10 of the instruction.

The implications of these illegalities are important, encouraging frauds which have already been made on the registration of trademarks. And these issues were the subject of a proposal to amend the law also ignored by management OSIM. Publication of trademark applications without payment of the publication fee is completely illegal, but not only that. This provision of the instruction burdens on the incomes in OSIM budget because the publication of the application is performed without having any control over the subsequent payment of the legal fees. It puts under an uncertain mark the provisional protection which results from publication of the applications, with all the consequences resulting from here. The application of these provisions has, again as a clear result, an easy cancellation in the court, because the publication procedure has infringed the provisions of the trademarks law by paying the fees outside of the legal terms. It also encourages people who see in trademark registration means of extortion of money from earlier registered trade mark holders. Cases are known, also by the authors of instruction, and they are not few. The same problem remains:  who is paying the damages?

Point 11 of the instruction contains the following provisions:

After the regular filing, regular filing notification and after the publication of the trademark application, the Preliminary examination bureau immediately sends the application file to the Substantive examination bureau in order to conduct legal examination procedures. The takeover of the trademark application files in Substantive examination bureau will not be subject to the existing payment of the examination fees.

The assignment of the files in the Substantive examination bureau is made equally, randomly, all examiners having equal competencies and without taking into consideration of certain specializations in certain classes, or for absolute / relative grounds, or files with or without oppositions filed.

In the substantive examination procedure, there will be examined whether all the conditions stipulated in Article 22, Article 2 and Article 5 of the trademarks law are fulfilled.

In terms of the provisions of Article 5(1)(a), read in conjunction with Article 2 of the law, respectively the condition "the signs will allow  distinguishing the goods or services of one enterprise from those of other enterprises”, the examination will be made at the level of identity or similarity, until the risk of confusion on the consumer perception, for identical products/services from the same class or similar products/services from different classes.

Contrary to the very clear legal provision, Article 22(3) which states what must be examined related to a trademark application, the point 11 of the instruction introduces other criteria that have to be examined in relation to earlier registered trademarks, which the law does not stipulate, and this illegal aspect will be reinforced by the text at the next point in the instruction, the point 12, as you will see soon!

Pe ușa din dos nu va intra niciodată ceva bun...

Ieri dupa-amiază, un înger mi-a șoptit la ureche un secret.

Asa am ajuns pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice care, consecvent principiului transparenței instituționale, a postat acolo unul din proiectele sale legislative, respectiv

Proiect ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale

http://www.mfinante.ro/transparent.html?method=transparenta&pagina=acasa&locale=ro

Nimic nu părea ce avea să fie de fapt, dar citind acest proiect ajung la conținutul art. VII care, nici mai mult, nici mai puțin propune modificarea art. 22 din legea mărcilor.

Drept care aseara, pâna tarziu, am avut de scris, iar internetul nu prea m-a ajutat. Din păcate abia acum am ajuns să comunic cu inițiatorul proiectului amintit și cu dumneavoastră. 

Vă prezint în continuare punctul meu de vedere cu privire la această propunere legislativă.

Cu privire la motivarea pentru modificarea art. 22 din Legea nr. 84/1998, republicată, cuprinsă în Nota de Fundamentare, secțiunea 2, pct. 2, Schimbări preconizate.

Textul din Nota de Fundamentare, la care voi face referință, este următorul:

”Modificarea Legii nr. 84/1998 în sensul eliminarii prevederii referitoare la obligaţia plăţii taxei de înregistrare şi de examinare a cererii, atunci când termenul de examinare a cererii se prelungeşte ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de depunere, întrucât reprezenta o suprataxare a aceluiaşi serviciu.”

Afirm cu toată responsabilitatea faptul că, în tot cuprinsul Legii nr. 84/1998, republicată, NU EXISTĂ nicio prevedere cu privire la o suprataxare provenită din ”obligaţia plăţii taxei de înregistrare şi de examinare a cererii, atunci când termenul de examinare a cererii se prelungeşte ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de depunere”, cu atât mai puțin în cuprinsul art. 22 care este propus pentru modificare.

Cu alte cuvinte, modificarea propusă este superfluă pentru că nu poate fi eliminat ceva ce nu există, iar față de motivele emiterii actului normativ propus, reprezintă o inducere în eroare, ca să nu o numim minciună, ceea ce de fapt este.

Cu privire la conținutul art. 22 din Legea nr. 84/1998, republicată, prin prisma motivului emiterii ORDONANŢEI DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale.

Textul art. 22 din Legea nr. 84/1998, republicată, are următorul conținut:

”(1) OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii şi hotărăşte admiterea înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiţia achitării taxelor de înregistrare şi de examinare a cererii prevăzute de lege.

(2) Sub condiţia achitării unei taxe suplimentare de urgentare, echivalentă cu dublul taxelor de înregistrare şi de examinare prevăzute de lege, OSIM examinează şi hotărăşte asupra cererii de înregistrare a mărcii, în termen de 3 luni de la publicarea acesteia.

(3) OSIM examinează:

    a) calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h) şi j), după caz;

    b) condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (2), dacă în cerere se invocă o prioritate;

    c) motivele de refuz prevăzute la art. 5 alin. (1) şi, dacă este cazul, observaţiile formulate.

(4) În cazul în care au fost formulate opoziţii cu privire la cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele de refuz prevăzute la art. 6, avizul comisiei prevăzute la art. 21 alin. (1) este obligatoriu la examinarea pe fond.

(5) În cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin. (1) şi (2), OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute.”

La o primă citire se poate constata faptul că prevederile alineatelor 3 și 4 nu fac nicio referire la plata vreunor taxe, drept care pentru un moment nu voi face referire la acestea.

Din conținutul alineatului 1 se poate vedea că nu se face vreo referire la nicio suprataxare, rezultată din ”obligaţia plăţii taxei de înregistrare şi de examinare a cererii, atunci când termenul de examinare a cererii se prelungeşte ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de depunere”. Nu se face nicio referire la vreo prelungire de termen, darmite la o plată suplimentară care să poată fi întrepretată ca o suprataxă. Obiectivul alineatului 1 este acela de a fixa cadrul în care OSIM examinează o cerere de înregistrare marcă, accentuând asupra condiției plății taxei de examinare, care nu poate fi nicidecum intrepretată ca o suprataxare, din moment ce toate procedurile executate de OSIM, în toate domeniile proprietății industriale, sunt supuse taxelor, conform Ordonanței Guvernului nr. 41/1998, republicată.

Accentuez, taxa la care se face referire în cuprinsul alineatului 1 NU REPREZINTĂ O SUPRATAXARE în sensul folosit în Nota de Fundamentare. Ea este doar taxa de examinare, pe care orice solicitant are obligația să o plătească conform art. 1 din OG 41/1998, republicată, și a art. 14 și art 16(4) din Legea nr. 84/1998, republicată. Am spus ”doar taxa de examinare” pentru că întradevăr doar despre aceasta este vorba. Taxa de înregistrare din cuprinsul alineatului 1 este doar rezultatul necorelării între prevederile legii vechi și cele ale modificărilor intrate în vigoare la 10/05/2010, deoarece taxa de înregistrare trebuie plătită odată cu depunerea cererii, fiind condiție de depozit reglementar, conform art. 9 din Legea nr. 84/1998, republicată. 

Mai trebuie precizat faptul că în toate sistemele de protecție a mărcilor, existente astăzi în lume, indiferent daca sunt sisteme naționale, regionale (cum este sistemul comunitar) sau internațional (cum este cele bazat pe Aranjamentul de la Madrid sau pe Protocolul la Aranjamentul de la Madrid), toate prevăd taxe pentru protecția mărcilor, taxe pe care cei care solicită protecția mărcilor trebuie să le achite administrațiilor de profil naționale, regionale sau internaționale.

Alineatul 2 conține o prevedere referitoare la examinarea accelerată a cererii de înregistrare marcă, într-un termen redus la jumătate față de cel normal, prevăzut la alineatul 1. Această examinare accelerată este condiționată de plata unei taxe suplimentare pe care legiuitorul a fixat-o la un cuantum egal cu dublul taxelor pentru examinarea în termen normal.

Trebuie precizat faptul că taxa pentru examinarea de urgență, prevăzută de alineatul 2, nu poate fi nicidecum intrepretată ca o suprataxare deoarece aceasta este la latitudinea solicitantului și nu reprezintă o obligație fără de care protecția mărcii nu poate fi obținută, ci doar o alternativă.

Alineatul 5 reprezintă o ilustrare a preocupării statului român cu privire la respectarea interesului cetățenilor săi și nu numai, acum discutând despre cetățenii Europei, atunci când aceștia se adresează unei administrații centrale, cum este Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Propunerea anulării unei asemenea prevederi, având în vedere și motivația ORDONANŢEI DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale este, cel puțin, nepotrivită, în evidentă contradicție cu motivul emiterii actului normativ de care vorbim.

Revenind la alineatele 3 și 4 ale art. 22 din lege, acestea reprezintă ”cheia de boltă” a modificării legii mărcilor din 2010, respectiv trecerea de la un sistem de protecție bazat pe intervenția ”administrativului” în mecanismele de piață, la un sistem mult mai adecvat perioadei în care trăim, mult apropiat cu sistemul comunitar de protecție a mărcilor, acela al reacției pieței la mărcile propuse spre înregistrare la oficiul nostru național, OSIM. Despre dispariția acestor prevederi din textul propus pentru art. 22 în considerațiile care urmează.   

Cu privire la conținutul propus pentru art. 22 din Legea nr. 84/1998, republicată, ce urmează a fi introdus prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale.

Texul propus pentru art. 22 din lege, publicat în proiectul actului normativ amintit anterior este următorul:

“(1) Dacă în urma examinării cererii, potrivit art. 19 şi 20, se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea mărcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci decide înregistrarea mărcii şi publicarea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Marca se publică în termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare a mărcii.

(2) Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrarea mărcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci notifică aceasta solicitantului, acordându-i un termen de 3 luni în care acesta să-şi poată prezenta punctul de vedere ori să-şi retragă cererea. Termenul poate fi prelungit cu o nouă perioadă de 3 luni, la cererea solicitantului.

(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. 2, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va decide, după caz, înregistrarea mărcii, respingerea cererii de înregistrare a mărcii ori va lua act de retragerea cererii.”

În primul rând, ca o remarcă de ordin general, în textul propus nu se regăsește nicio ilustrare a motivației adoptării ORDONANŢEI DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale, prevăzută în Nota de Fundamentare. Eliminarea examinării de urgență grevează asupra intereselor celor care apelează la sistemul proteției mărcii în România. Un minim normal ar fi putut fi reprezentat de o redimensionare a taxei pentru examinarea de urgență și nicidecum eliminarea ei, fie măcar și prin prisma totalei autofinanțări a OSIM.

Alineatele 2 și 3 din textul propus sunt reproducerile exacte ale alineatelor 2 și 3 ale art. 26 din Legea nr. 84/1998, republicată. Deci despre ce modificări este vorba?

Referitor la prevederile alineatului 1 din textul propus pentru art. 22, acestea nu aduc absolut nici o modificare. Fac doar referire la examinarea opozițiilor și finalizarea acestei examinari, deci absolut nimic nou. Mai mult de atât, ultima teza a acestui alineat este tot o reluare și anume a unor prevederi din teza a doua a alineatului 1 din art. 26 din Legea nr. 84/1998, republicată.

Nu se poate lua în considerare faptul că această modificare a Legii nr. 84/1998, republicată, se face pentru eliminarea unei taxe costisitoare pentru solicitant pentru simplul motiv că este eliminată întreaga procedură. Conform obiectivelor proiectului ORDONANŢA DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale procedura examinarii cu urgență trebuia sa rămână, doar taxele reduse.

Cu alte cuvinte, nu numai că trebuie să plătești mai puțin, nu mai plătești deloc! 

Dar nu pentru că devine gratuit, ci pentru că nu ți se mai prestează serviciul respectiv!

Cu siguranță nu cu această rațiune este propusă ORDONANŢA DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale.

Avem o singură certitudine! În textul propus pentru art. 22 prevederile din alineatele 3 și 4 din actualul art. 22 au dispărut. In consecință Legea nr. 84/1998, republicată rămâne fără o prevedere clară privind atribuțiile OSIM pentru examinarea de fond a cererilor de înregistrare marcă. Adică, art. 22 din lege, care acum este sediul materiei privind examinarea de fond a cererilor de înregistrare marcă, nu mai reglementează nimic, anticipând doar prevederi care sunt reluate în art. 26 din lege. Adică, tot efortul legislativ de ani de zile, care a culminat cu adoptarea modificărilor prin Legea nr. 66/2010, în vederea armonizării cu legislația europeană în domeniu, este anulat. Adică, este deschisă calea pentru reintroducerea examinării ex officio a motivelor relative de refuz, prin aceasta întorcându-ne la situația dinainte de 10/05/2010.Dar numai atât?

NU! Motivația acestui răsunător pas înapoi o reprezintă încercarea de legitimare, de intrare în legalitate, a examinării cererilor de înregistrare marcă, examinare care acum se desfășoară conform Instrucțiunii de serviciu nr. 5/2012, document administrativ, de nivel inferior, prin care o lege adoptată de Parlamentul României, respectiv Legea nr. 84/1998, republicată, a fost modificată prin voința unor funcționari de rang înalt ai OSIM, în data de 17/10/2012. Ca dovadă a acestui lucru o reprezintă însăși încercarea de moficare a art. 22 din lege, sediul materiei pentru examinarea de fond a cererilor de înregistrare marcă, si nu prevederi ale OG nr. 41/1998, republicată, cea ce s-ar fi încadrat perfect în obiectivele proiectului ORDONANŢA DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale.

În concluzie, modificarea propusă pentru art. 22 din Legea nr. 84/1998, republicată nu răspunde nici în cea mai mică măsură obiectivelor proiectului ORDONANŢA DE URGENŢĂ pentru modificarea unor acte normative privind taxele şi tarifele nefiscale. Mai mult, lipsește Legea nr. 84/1998, republicată, de prevederi esențiale, necesare bunului mers al protecției mărcilor în țara noastră, lăsând cale liberă arbitrarului și probabil abuzului în examinare și, nu în ultimul rând, va pune România într-o poziție jenantă față de organismele comunitare față de care are de îndeplinit niște angajamente.

Against all warnings received, let’s continue with the point 8 of the “October Instruction”.

Point 8 of the instruction following content:

"In the application of Article 5, paragraph 1, letters i) and m) of the Law, are not published those trademarks that contain elements or which in their entirety, are manifestly contrary to  public order or morality, or  are containing signs with high symbolic or religious value or racial discrimination. Publication will be stopped by a note from the Legal Division and will be notified to the applicant, in writing and motivated."

This provision is completely outside of the law and implementing regulation, which do not contain any provision as a ground for stopping of publication.  This is further aggravating by the fact that the publication procedure, according to the law, has some consequences which makes the whole registration procedure of the trademark application highly questionable.

A parenthesis has to be made. The point 8 of the instruction highlights a serious issue of the trademarks law, which has its origin in the same lack of correlation of the provisions in the old law with amendments made in 2010. Firstly, it is important to note that the old trademark law did not contain any provisions regarding the publication of the trademark applications, but only for the registered trademarks, for which the publication was made after the decision of registration. The serious error in the new trademarks law is that it obliges OSIM to publish the trademark applications before the examination - meaning the examination of absolute grounds for refusal stated in the law. And from here, obviously, start other unfortunate consequences, namely publishing the application before giving it the required validity, i.e. without the examination fee paid, payment that in fact represents the proof of a real intention to obtain a trademark registration.

It is important to note that the publication of an application marks its entry into a period of provisional protection. This provisional protection gives to the applicant similar rights with the ones of a trademark holder. Given that currently OSIM publishes the trademark applications only after a formal examination and without any substantive examination, I think it is obvious what consequences this may have, how many abuses can occur in this case.

In this respect, it has been submitted to the management of OSIM, starting with February 2011, some proposals to amend the trademarks law by Government Ordinance, which were completely ignored.

It is impossible to understand why it was chosen an illegal way to modify a law, in a completely useless issue (the applications which really should be not publish being about 0.002% per year or less, from the total number of applications), and was refused the normal and necessary modifications of the trademarks law in a legal manner, which would solve many important problems of the trademarks law, including that one with “embarrassing” or “profanity” trademarks applications. More than that, even the trademark low in force contains solutions for this issue and this abuse was not necessary.