miercuri, 23 aprilie 2014

Despre răspunsul Ministerului Economiei la punctul 17 al instrucțiunii

Din ciclul:
Țara în care funcționarii fac legea sau ce se întâmplă în OSIM și nu vede nimeni, nici măcar cine ar trebui!

Astazi despre punctul 17 al Instrucțiunii de serviciu nr. 5/2012 

Pct. 17 din instrucțiune impune (citat cu erori cu tot):

In formularul tip al Cererii de inregistrare marcă, va fi introdusă o nouă rubrică cu urmatorul conținut : “ Solicitantul, declara pe propria raspundere, că cere înregistrarea mărcii cu buna credință.



Părerea mea despre punctul 17 al instrucțiunii, 
inclusă în analiza trimisă în atenția Domnului Ministru:

Pentru acest punct eu nu am pus decât o singură întrebare: Oare nu se cunoaște faptul că, până la proba contrară, în toate cazurile buna credință este prezumată?


Opinia Ministerului Economiei: 
Cu privire la punctul 17 din Instrucţiuni
Aveţi dreptate că buna credinţă, până la proba contrarie, trebuie prezumată, dar OSIM a apreciat necesară introducerea rubricii pentru a conştientiza solicitanţii de marcă asupra drepturilor exclusive ale titularilor mărcilor.

Comentariul meu la opinia Ministerului Economiei
Încă mă gândesc cum să pun problema: 
Dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns!
sau 
Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs!
Cum Instrucțiunea de serviciu nr. 5/2012 se aplică încă, motiv pentru care plângem destul, cred că un zâmbet nu strică, deși adevărul este amar.
Sunt vorbe neaoșe care exprimă nedumerirea populară cu privire la legătura unor organisme de stat cu un anumit gen de organe umane, care se aplică și cu privire la buna credință și “conștientizarea solicitanților de marcă asupra drepturilor exclusive ale titularilor mărcilor”.
Problema constă în faptul că infailibila Instrucțiune de serviciu nr. 5/2012, în prevederile conținute de punctul 17, nu este respectată de formularul tip al cereri de înregistrare marcă existent azi pe pagina de internet a OSIM. 
De ce? 
Poate fiindcă formularul actual face parte dintr-un program de colaborare cu OHIM și poate pentru că, o altă vorbă veche românească recomandă efectuarea unor acțiuni strict umane doar funcție de cunoașterea exactă a stării vremii, mai precis a direcției vântului.
Încă o dată, dacă nu ar fi de râs, este cu siguranță de plâns.
Nu, domnilor sau doamnelor consilieri din Ministerul Economiei, care ați întocmit răspunsul la sesizarea mea. Nu, buna credință nu “trebuie prezumată”. Ea ESTE prezumată pentru că altfel ar însemna că ne aflăm înainte de '89. Dar nu mă mir. Aceasta pentru că, dacă ați văzut o legătură între “conștientizarea solicitanților de marcă asupra drepturilor exclusive ale titularilor mărcilor” și necesitatea afirmării bunei credințe la depunerea cererii, înseamnă că ne situăm într-o perioadă chiar mai neagră (sau mai roșie, cum preferați), când “dușmanul de clasă” era pretutindeni.
Și trebuie să ne mai înțelegem într-o privință. Nu OSIM a apreciat necesară introducerea rubricii respective, ci cei care au conceput, semnat și impus spre aplicare Instrucțiunea de serviciu nr. 5/2012.
De ce?
“Pentru că așa vrem noi și pentru că putem!”   

Comentariu în afara subiectului
Probabil că oaspeții de la începutul lunii februarie, care cu buna credință au făcut unele recomandări cu privire depunerea originalelor formularului cererii de înregistrare marcă depuse on-line, sunt interesați de varianta în limba engleză a “Instrucțiunilor privind depunerea prin mijloace electronice a cererilor de înregistrare de marcă”. Aceasta pentru a se convinge cât de ignorați au fost în atitudinea și în spusele lor. Dar problema nu este aceasta. Problema constă în faptul că, din “buna credința” a unor persoane care insistă pentru depunerea originalelor, OSIM va mai pierde din cererile de înregistrare marcă pentru că știm foarte bine să ne tăiem singuri creanga de sub picioare, iarăși o vorbă veche românească. Dar ce mai contează instituția când unii sunt în pensie și alții în prag de pensie. Și iarăși tezaurul mioritic: după noi, potopul! 
Și cu această situație suntem în obișnuință. Una prevăd Instrucțiunile pentru depunerea prin mijloace electronice a cererilor de înregistrare marcă și alta, evident, “Manualul utilizatorului”, potrivit vechii zicale românești “până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” sau, parafrazând, “până la lege, avem instrucțiuni de serviciu”.